Savarina de scoala veche

Va aduceti aminte vremurile cand mergeam la cofetarie sa mancam ceva dulce?

Eu nu - pentru ca sincer nu le-am prins. Am crescut cu povesti de la mama despre cum ar fi frumos sa scot si eu o fata la o savarina. 

Pe timpul ala insa ieseam la net sa joc Counter-Strike sau GTA; ma bateam cu cornete de hartie pe strada; in cel mai rau caz colectionam disculete Dragon Ball Z de la cine stie ce pufuleti cancerigeni sau adunam stickere Pokemon de la cornuri cu ciocolata (nu mai stiu cum se numeau).

Vai cate am putut sa pierd!

                                        ← nu am putu sa termin monstruozitatea asta

Azi am descoperit pe langa mine cofetaria Paradis - asa se numeste. Un nume mult mai bun pentru ea ar fi Cofetaria Diabet - pentru ca asta ma cam paste pe mine dupa ce am vazut acolo.

Sunt un mare fan al dulciurilor si prin urmare sunt destul de fericit ca majoritatea prajiturilor bune pe care le-as manca sunt scumpe - e un mecanism dragut prin care ma asigur ca nu fac nici un exces prea mare.

Ei... mecanismul asta s-a dus de tot azi. Nu doar ca n-am vazut in viata mea savarine atat de mari si zemoase, eclere cu atat de multa crema, si tarte cu fructe care sa arate atat de bine... dar preturile sunt exceptionale - nimic mai scump de 4 lei si va asigura ca merita fiecare banut.

Efectiv cand ma uit la prajiturile astea ma intreb cine e defapt predatorul... (serios ati vazut savarina de mai sus? - inca putin si era mai inalta ca mine)

N-am avut niciodata probleme cu silueta si nici nu cred ca o sa am - dar acum mi-e sincer nitel teama de glicemia mea (oh doamne incep sa sun ca un mosulet!)

Ciudatu' dinauntru va recomanda cofetaria Paradis!

PS. Lycule, cand ma intorc de pe meleaguri straine ai o savarina de la mine - daca o termini acolo iti mai iau una