Vicii...

Mandrie, invidie, lacomie, pofta trupeasca, furie, aviditate şi lene - Sapte pacate de care suntem invatati sa ne ferim in orice secunda. Sapte placeri pe care societatea vrea sa le stirpeasca cu orice pret. Sapte subiecte care au devenit tabu. Sapte vicii care insa ar trebui acceptate.

Incepem cu lacomia care ne transmite placere din consum de substante - cantitativ mult; calitiva exotic si delicios. Ajungem sa nu mai mancam pentru a trai si incepem sa traim pentru a manca. Si fiecare bob de caviar marinat in sampanie si fiecare inghititura de cafea Luwak ne duce mai aproape de un paradis sublim. Si consumam si consumam si consumam iar opulenta noastra devine greu de ascuns... hainele XXL nu ne mai incap...

Asa ca vine vanitatea sa ne salveze - vrem sa aratam bine si sa atragem priviri oriunde ne ducem. Vrem sa fim mereu in centrul atentiei, noi sa avem ochii cei mai frumosi, pielea cea mai fina, buzele cele mai dulci, glasul cel mai duios.

Dar toate cu ce rost? Scopul nostru ni-l impune invidia. Vedem ce au altii si asta dorim. Astfel functionam si astfel suntem motivati. Suntem fiinte complexe cu mecanisme simple - cand omul vede ceva ce-i place va cauta sa-l obtina: va ravni, va planui, va lucra pentru scopul sau. De fiecare data cand noi crestem pe scara sociala cream doar mai multa motivatie celor invidiosi pe noi sa ne prinda din urma.

Dar ce cautam? Pofta trupeasca ne indruma sa ne folosim de calitatile noastre - sa nu o avem doar pe ea sau pe el, sa-i avem pe toti si toate, sa exploram corpul nostru si al lor, sa punem intrebarea "Cum pot sa simt placere" si sa gasim mii de raspunsuri.Cautam placerea atat personal cat si pentru altii. Societatea zilelor noastre insa ne vrea inhibati, ascude sexualitatea de noi - Azi doar soptim despre nevoile naturale mereu simtindu-ne vinovati ca o facem.

Dupa ce intern ne-am implinit fanteziile carnale vom cauta in exterior. Aviditatea ne impinge sa vrem mai mult - nu vrem siguranta; suntem deja siguri pe noi; Simtim instinctual ca materialul este important si-ar fi aberant sa negam un asemenea concept - noi nu putem vedea totusi decat lumea materiala. Si nu vrem sa furam - caci daca suntem prinsi pierdem totul...

Si furia ne cuprinde cand vedem in jur ca lucrurile nu functioneaza cum am planuit - e raspunsul nostru natural la atacul din partea universului (atac manifestat prin refuzul celui din urma de a ne da ce urmarim). Este un instinct defensiv ce apare ca urmare a unei imposibilitati momentane de a rezolva o situatie - a nu reactiona ar fi o injurie la adresa persoanei tale. Furia ne invaluie si ne protejeaza.

Insa ne calmam - daca inebunim cum oare ne mai putem bucura de viata si cum trece ea pe langa noi, de un somn dulce, de o zi petrecuta in tihna camerei tale facand complet nimic. Lenea e unica fiindca ne aduce intr-o stare de feerie si calm fara sa trebuiasca sa actionam in vre-un fel anume. E un miracol, un paradox - ne satisfacem o nevoie fara sa platim absolut nimic: nici un ban, nici un stresi, nici un efort.

Si atunci ni se face foame - dar trebuie sa fim productivi daca vrem sa avem cu ca ne satisface lacomia...