Inspiratia lui Zar

A vrut Zar sa se apuce din nou de scris la inceput de an... n-a prea iesit - nu prea avea motivatie. In sfarsitul lumii nu crede, un rezumat al 2011 nu il tenteaza (ca doar nu-i canal de stiri aici) si sigur nu vrea sa-si reporneasca fluxul creativ cu grotescul dement din Bucuresti.

- Primul Turneu ARGO -
 sus mentionatul cosmar organizatoric

Fear no more, Zar! Zeii ti-au trimis inspiratie... doar ca de data asta n-a venit sub forma unei muze apetisante de 23 de ani ci sub forma unui concurs de debate pentru a carui buna desfasurare mi-am pus la dispozitie resursele fizice, cognitive si emotionale.

Si a fost Haos!

Ce faci cand 200 de liceeni din toata tara coboara in gara de sud a Ploiestului si trebuie sa ajunga in capatul celalalt al orasului rapid? -  chemi taxiuri.

-Alo firma **** Taxi, cu ce va putem ajuta?

- Pai suntem un grup mare si am avea nevoie de multe taxiuri

- Cam cate?

- Pai... toate

*Ni se inchide telefonul

 Dupa inca cateva incercari esuate vine un delegat al uneia dintre firme sa vaza cu ai sai ochi potopul adolescentin. Sta un pic, se minuneaza si vorbeste cu sefa.

La concurs am fost fortati de circumstante sa inghesuim masa de oameni intr-o scoala mica (deh... liceul nostru mare s-a catadicsit sa ne anunte cu 2 saptamani inainte ca nu ne prea doreste). 200 De oameni pe care trebuia sa-i stapanim si sa-i hranim. Si noi nu eram multi. Si mancarea ba ne-a venit prea devreme si s-a racit ba ne-a intarziat si s-au incis spiritele.

↑ Badge-urile voluntarilor ↑

Din fericire un grup puternic de voluntari a ajutat totul. Si-au ales war shout (Fus Ro Dah!) - si l-au meritat pe deplin, ptr ca au demonstrat intru-totul ca au sange de dragon in ei. Cum altfel sa carmuiesti sute de elevi, sa cari saci de mezel, sa pazesti pizza pana la pranz, sa faci curatenie mereu, sa ajuti pe toata lumea, sa se tipe la tine de catre oameni nervosi... si sa faci toate astea cu zambetul pe buze...

Si sigur, mereu se gaseste acea o persoana careia nu-i convine absolut nimic - ca pizza n-are sos, ca de ce tre sa manance intr-o sala de clasa, ca vrea la restaurant, ca e mult de mers pana la scoala, ca pauzele sunt prea mici si ca la noi in oras e prea frig....

Am trecut si peste asta. La sfarsit copiii aveau premii, adultii nu bombaneau, echipa de voluntari care si-a dat sufletul pe acolo se pregatea sa plece acasa zombificata dar cu cate o sticla de Cola - debaterii isi dau discursurile de multumire... stiti voi : multumesc lui mama, lui tata, divinitatii, prietenilor etc... Cand la un moment dat aud ceva atipic. Unul dintre ei (ala mai mic si dragut) spune ca el nu vrea sa multumeasca alora... (revolta ca prin Capitala in mintile tuturor). El face o pauza si-mi multumeste personal, asa frumos, pe nume.

Postul asta e pentru el. Nu ceva adanc despre mechanismele interne ale relatiei trainer-elev. Nu. E doar ca sa zic asta: Octavian, thanks man! Mi-ai facut ziua excelenta! Voluntari, you guys are amazing - Fus Ro Dah!



PS. Zar promite sa scrie mai mult de acum incolo!

PPS. Debate-ul e un duel academic intre 2 echipe (cineva argumenteaza ca o idee e adevarata, cineva sustine contrariul). ARGO (dulce, dulce familie) se ocupa cu raspandirea acestui sport prin tara.
Here's a link http://www.argodebate.ro/