Gay!

"Vai, cît de gay! Doi tipi care se sărută. Bleah, ce scîrbos!"

"Băh, tu ai ceva cu gay? Ce faci, ești sexist?"

"Ah, nu, n-am nicio treabă. Adică e treaba lor, da' eu unu' sigur nu sunt gay!"

Aveți și voi tipi d-ăștia speriați de ideea de gay prin cercul vostru social? Care de fapt nu au absolut nimic cu oamenii gay, dar sunt speriați de concept. Care vor trece prin foc și pară pentru a fi siguri că nu îi percepe nimeni ca fiind gay. Care se feresc de orice semn de afecțiune de la un alt bărbat pentru că "e gay!".

Nu mai fi așa homofob!

În societatea de azi e foarte multă presiune pe fiecare bărbat să fie alpha, competitiv, super-masculin și cel mai important să nu (se) plîngă niciodată. Să nu se arate vulnerabil, să nu caute afecțiune și să nu o ofere. Să nu ceară ajutor, să-și rezolve singur problemele sau preferabil să nu aibă probleme, că doar e bărbat! Să faci mereu mișto de prieteni, să nu fi prea deschis cu ei și să încerci mereu să-i domini tu pe ei, fiindcă altfel o vor face ei.

Dacă nu intri în pattern-ul descris mai sus, ești gay! Asta e unealta bărbaților care aderă la pattern prin care îi constrîng pe ceilalți că facă la fel. Fiindcă, evident, sunt doar două opțiuni: ori ești din piatră și de neatins, ori ești gay (desigur, nu am aflat încă ce-ar fi rău în a fii gay, dar se pare că e nașpa).

Eu zic că e complet greșită mentalitatea, că trebuie să te oprești din gîndit așa și să nu o mai încurajezi. E ok să accepți afecțiune de la un alt bărbat, să îl iei în brațe sau să-i spui unui prieten că-l iubești dacă asta simți să faci. Nu mai fi așa fricos! Admite că ai plîns la unele filme sau seriale, că uneori ești trist, vulnerabil și că ai nevoie de cineva care să te asculte. Poate chiar ți-e dor de mă-ta. E ok, pentru că nevoia de afecțiune și vulnerabilitatea nu te fac gay. Singurul lucru care te face gay e preferința sexuală către alți bărbați - și ghici ce! Nu e nimic rău în a fii gay. Sau bisexual. Sau pansexual. Or whatever gets your freak on...

Dacă te oprești din a fii super badboy și îmbrățișezi latura ta feminină o să observi că, te vei simți mult mai bine cu tine însuți. Și, paradoxal, te vor plăcea mai mult femeile! De ce? Pentru că să îți arăți punctele slabe și să fii vulnerabil cere curaj. Și curajul ăla e de fapt adevărata esență a masculinității. Nu ești bărbat adevărat dacă ții mereu ridicat scutul fals de "eu sunt intangibil", ci dacă ai curaj să arăți lumii cine ești și în plus să fii și confortabil cu asta.

Deci nu mai fi așa fricos! Dacă chiar te crezi bărbat și alpha-male, arată-ți vulnerabilitățile și oferă și acceptă afecțiune de la alți bărbați. Dacă poți să o faci - respect. Dacă nu - cam patetic.

Homophobia is so gay!