Strigare

Raspunde! Tu, cel zis fara de greseala - ne mint oare pe noi toti ochii cand vedem realitatea transfigurata in iluzii macabre?

Raspunde! Tu, cel vestit ca pururelnic tanar - e oare argint lichid acela de-ti iese prin barbie?

Raspunde! Tu, cel zvonit ca nu poate sangera - de ce ti-e camasa patata de vin negru?

Suveran etern al cunoasterii, tu, cel nascut din neamuri divine, uite cum ai ajuns astazi!

Cum oare sa mai conduci tu, pontif suprem? Cum oare sa mai stai pe acelasi piedestal cu demiurgul Soare? Nu poti sa vezi ca cercul firii e gata sa-ti atinga din nou inceputurile?

Asa e. Chiar nu poti. In ochii tai amurgul s-a lasat de mult.

Esti orb acum atot-vazatorule!

Unde ti-e ghidul sfant ce pana acum te calauzea pe drumul vietii?

Unde ti-e spita divina ce te ridica din morti dupa ce erai ucis?

Unde ti-e sclipirea din mijlocul fruntii?

Esti orb acum atot-vazatorule!

Esti orb si nu poti sa vezi ca lumina ta e acum in spatele ochilor mei.

Esti orb, si precum nici tu nu poti sa-i vezi, nici zeii nu se uita la tine. Ba nu... gresesc... mai e doar unul. Unul care te priveste cu mila:

Caci daca ghidul te-a parasit si suflul divin ti s-a stins din suflet, sclipirea ta a tacut iar lumina nu-ti mai arde in spatele ochilor - toate acestea au inviat in mine. Am renascut din om in Zeu! Dar tu... tu nu esti nici om nici zeu. Esti orb acum atot vazatorule... Esti orb si atat!